Segmentează funcția generală

1. Funcții aeriene ale secțiunii Regenerator

(1) Octeții de aliniere a cadrului A1, A2A1 și A2 sunt utilizați pentru a identifica poziția de început a unui cadru STM-N. A1 este 11110110 (F6), iar A2 este 00101000 (28).

(2) Octet de urmărire a secțiunii regeneratorului J0 Octetul J0 transmite în mod repetat un marker reprezentând un punct de acces, permițând capătului de recepție al secțiunii regeneratorului să confirme dacă menține o conexiune continuă cu capătul de transmisie intenționat. Octeții J0 din 16 cadre consecutive formează un cadru de 16 octeți pentru a transmite identificatorul punctului de acces. În cadrul rețelei aceluiași operator, acest octet poate fi orice caracter; totuși, la granița rețelei dintre diferiți operatori, octeții J0 atât la capetele de recepție, cât și la cele de transmisie ale echipamentului trebuie să fie aceiași. Operatorii pot detecta și rezolva defecțiunile în avans și pot scurta timpul de recuperare a rețelei prin octetul J0.

(3) Identificatorul STM-1 C1 În recomandarea inițială CCITT, octetul C1 a fost aranjat în poziția lui J0, care este utilizat pentru a indica poziția STM-1 în STM-N de ordin superior. Când un dispozitiv vechi care utilizează octetul C1 interoperează cu un dispozitiv nou care utilizează octetul J0, noul dispozitiv setează J0 la „00000001” pentru a indica „urma secțiunii regeneratorului nespecificată”.

(4) Octetul B1 de monitorizare a erorilor secțiunii regeneratorului Octetul B1 este utilizat pentru monitorizarea erorilor online a secțiunii regeneratorului. Acesta adoptă codul de paritate par-bit-intercalat de 8 biți (denumit BIP-8). BIP-8 împarte partea monitorizată în grupuri de 8 biți, apoi calculează paritatea (pare sau impară) a numărului de biți „1” din fiecare coloană. Dacă numărul este impar, bitul corespunzător din BIP-8 este setat la „1”; dacă chiar, este setat la „0”. Adică, după adăugarea biților BIP-8, numărul de biți „1” din fiecare coloană devine par. De exemplu, pentru secvența scurtă „11010100011100111010101010111010”, calculul BIP-8 este după cum urmează:

Într-un cadru STM-N, operația BIP-8 este efectuată pe toți biții din cadrul STM-N anterior după amestecare, iar rezultatul este plasat în poziția B1 a cadrului curent înainte de amestecare. Capătul de recepție compară valoarea BIP-8 calculată din toți biții cadrului anterior înainte de decriptare cu B1 a cadrului curent după decriptare. Dacă vreun bit este inconsecvent, acesta indică faptul că „blocul” monitorizat de acest BIP-8 are o eroare în timpul transmisiei. Prin detectarea numărului de inconsecvențe dintre BIP-8 calculat de capătul de recepție și B1 recepționat, se poate obține numărul de „blocuri” de eroare (adică numărul de elemente de eroare) în timpul transmisiei semnalului, realizând astfel monitorizarea online a erorilor a secțiunii regeneratorului.

(5) Octetul E1E1 de comunicare a serviciului secțiunii regeneratorului este utilizat pentru comunicarea serviciului secțiunii regeneratorului, oferind o cale de 64 kbit/s, care poate fi accesată sau abandonată la repetor.

(6) User Channel Byte F1Oferă o cale de 64 kbit/s pentru operatorii de rețea, servind ca un canal temporar de date/voce pentru scopuri speciale de întreținere.

(7) Secțiunea Regenerator Biții de canal de comunicare de date (D1, D2, D3)D1, D2 și D3 sunt utilizați pentru a transmite informațiile de funcționare, administrare și întreținere (OAM) ale regeneratorului în secțiunea de regenerare, oferind un canal cu o rată de până la 192 kbit/s (3×64 kbit/s).

2. Secțiunea Multiplex Overhead

(1) Byte de monitorizare a erorilor secțiunii multiplex B2 Este utilizat pentru monitorizarea online a erorilor secțiunii multiplex. Trei octeți B2 totalizează 24 de biți, efectuând verificarea parității biți-intercalate. Anterior, a fost verificarea BIP-24, iar ulterior a fost îmbunătățită la 24×BIP-1. Metoda sa de calcul este similară cu BIP-8, cu excepția faptului că aici biții sunt grupați în grupuri de 24 de biți. Metoda de generare a octetului B2 este: efectuați operația BIP pe toți biții cadrului STM codificat anterior, cu excepția supraîncărcării secțiunii regeneratorului, și plasați rezultatul în poziția octet B2 a cadrului STM curent înainte de codificare. Capătul de recepție calculează valoarea BIP a cadrului anterior primit, apoi o face XOR cu B2 al cadrului curent pentru a obține numărul de blocuri de eroare.

(2) Biții de canal de comunicație de date D4-D12Aceștia formează un canal de transmisie pentru informații de operare, administrare și întreținere (OAM) între secțiunile multiplex ale rețelei de management, oferind un canal cu o rată de până la 576 kbit/s (9×64 kbit/s).

(3) Octetul de comunicare a serviciului de secțiune multiplex E2 Este utilizat pentru comunicația de serviciu de secțiune multiplex și poate fi accesat sau abandonat numai la dispozitivele care conțin blocul funcțional de terminare a secțiunii multiplex (MST), care oferă o cale de 64 kbit/s.

(4) Octeții de canal de comutare automată a protecției K1, K2 (b1-b5)K1 și K2 sunt utilizați pentru a transmite protocolul de comutare a protecției secțiunii multiplex (APS). Acestea asigură comutarea automată atunci când echipamentul defectează, permițând auto-vindecarea rețelei, care este utilizată în scenariul de auto-recuperare al comutării protecției secțiunii multiplex. Alocarea biților și protocolul orientat-biților a celor doi octeți sunt specificate în anexa A la Recomandarea ITU-T G.783. K1 (b1-b4) indică motivul cererii de comutare, K1 (b5-b8) indică numărul de ordine al sistemului de lucru care inițiază cererea de comutare și K2 (b1-b5) indică numărul de ordine al sistemului de lucru la care este conectat comutatorul de comutare a sistemului de protecție de pe partea de recepție a secțiunii multiplex.

(5) Octet K2 de indicare a defectului de la distanță al secțiunii multiplex (b6-b8) Este utilizat pentru a trimite înapoi semnalul de indicare a stării de la capătul de recepție la capătul de transmisie al secțiunii multiplex, notificând capătul de transmisie că capătul de recepție a detectat o defecțiune în amonte sau a primit semnalul de indicație de alarmă a secțiunii multiplex (MS{10}}}AIS{10). Când există un defect, codul „110” este inserat în K2 (b6-b8) pentru a indica indicarea defecțiunii la distanță de secțiune multiplex (MS-RDI).

(6) Octet de stare de sincronizare S1 (b5-b8) Biții b5-b8 ai octetului S1 sunt utilizați pentru a transmite informații despre starea sincronizării, adică starea de sincronizare a stației din amonte este transmisă stației din aval prin S1 (b5-b8). Dispunerea lui S1 este prezentată în Tabelul 1-3.

(7) Octetul M1M1 de indicare a erorii de la distanță secțiune multiplex este utilizat pentru a trimite înapoi numărul de erori detectate de capătul de recepție al secțiunii multiplex către capătul de transmisie. Informațiile de eroare ale capătului de recepție (capătul de la distanță) sunt obținute prin compararea 24×BIP-1 calculată de capătul de recepție cu B2 recepționat. Numărul de biți de eroare corespunde numărului de blocuri de eroare, iar apoi numărul de erori este reprezentat în binar și plasat în poziția M1, așa cum se arată în Tabelul 1-4, Tabelul 1-5 și Tabelul 1-6.

(8) Octeți rezervați pentru viitoarele standarde internaționale Octeții necompleți din Figura 1-9 cu scopuri nespecificate sunt rezervați pentru utilizarea standardelor internaționale viitoare. În prezent, unii dintre acești octeți pot fi utilizați pentru comunicațiile aferente.

Funcția SOH a SDH este destul de completă, dar nu toți octeții sunt indispensabili în toate cazurile. Simplificarea interfeței în funcție de condițiile reale și omiterea unor octeți ne-esențiali poate reduce costurile echipamentelor. Numai octeții A1, A2, B2 și K2 sunt indispensabili.

Selecția octeților SOH pentru interfața simplificată este prezentată în Tabelul 1-7. Această interfață simplificată este doar o opțiune oferită producătorilor și operatorilor de rețea și poate fi utilizată în funcție de condițiile reale în aplicații practice.